
Ieri a fost ziua puiului meu Anca-Maria. A implinit 5 ani. Este incredibil cat de repede au trecut 5 ani. Pentru mine parca a fost ieri, si probabil asa e pentru toate mamele- o amintire vie a celui mai frumos moment al existentei tale pamantesti, momentul in care simti in mod real ca dai mana cu Dumnezeu pentru a aduce pe lume o noua viata. Am uitat multe lucruri placute, sau mai putin placute din viata dar nasterile copiilor mei parca se repeta pe plan spiritual la fiecare aniversare, in fiecare an. Am acelasi trairi, aceleasi sentimente de bucurie si melancolie in acelasi timp pentru ca, cu fiecare adaugat parca se mai desprinde o bucata din cordonul ombilical cu care tu ti-ai tine pentru vesnicie puiul legat de tine.
Eram atat e tineri cand s-a nascut Anca, nici nu banuiam ce ne asteapta. La echografii era baietel, si astfel noi eram pregatiti cu nume de baietel, hainute de baietel...dar, intr-o zi superba de toamna pe 21 octombrie 2002, la ora 16.00 a venit pe lume ea, fetita noastra sprintena ( asta este de fapt si prima imagine pe care o am cu ea - dadea din picioruse de parca pedala ) , rozalie, curata si frumoasa.
In aceeasi seara m-am vazut cu tatal ei , ne-am privit in ochi si am zis amndoi odata Anca-Maria. Anca in amintirea bunicii tatalui ei si Maria in cinstea Maicii Domnului.










0 comments:
Post a Comment